Intervenții chirurgicale

Intervenții chirurgicale

Extracție dentară și îndepărtarea rădăcinilor dentare

Fiecare extracție dentară se consideră o intervenție chirurgicală minoră, de aceea este important ca pacientul să răspundă cinstit la fiecare întrebare legată de starea sa de sănătate generală (boli hematologice – leucemie, agranulocitoză, infarct miocardic, hemofilie, anemie, diabet zaharat, reacții alergice la medicamente, sarcină etc.). Acestea pot reprezenta niște contraindicații în privința extracției dentare.

Indicațiile extracției dentare:

  • Dinții/rădăcinile dentare pot reprezenta focare dentare
  • Din cauza cariei de dimensiuni mari apărute pe coroana dentară nu mai este posibilă salvarea acesteia printr-un tratament dentar conservator
  • În cazul mobilității accentuate a dintelui care nu mai poate fi salvat printr-un tratament parodontal
  • În cazul dinților prea înclinați și impactați (incluși, care nu pot erupe) și în acele cazuri în care este nevoie de mai mult spațiu pe arcadă în scopul efectuării tratamentului ortodontic
  • În cazul în care nu este posibilă efectuarea tratamentului perfect al rădăcinii dentare în cazul unei inflamații (cauze anatomice – rădăcină prea curbată, traume etc.)
  • În cazul dinților deciduali dacă aceștia rămân prea lung în cavitatea bucală, împiedicând astfel eruperea dinților permanenți sau eruperea acestora pe arcadă

 

Descrierea scurtă a intervenției:

Intervenția se efectuează cu anestezie locală. După ce substanța anestezică și-a produs efectul (cca. 3-8 minute), după despărțirea gingiei care îl înconjoară, îndepărtăm dintele cu ajutorul unui clește pentru extracție dentară sau pentru îndepărtarea rădăcinii dentare. După îndepărtarea dintelui ne asigurăm în privința stării deschise, respectiv închise a sinusului maxilar pornind dinspre premolarii superiori către spate, după care introducem o bucată de tifon împăturită în locul dintelui extras pe care pacientul trebuie să muște timp de 5-10 minute, astfel exercităm presiune asupra acestui loc (hemostază). Câteodată se întâmplă că experimentăm o sângerare mai intensă, decât de obicei, în aceste cazuri introducem un burete hemostatic în alveola dentară și efectuăm o sutură la nivelul gingiei.

 

Indicații și îngrijiri postextracționale:

  • Atragem atenția pacientului că atât timp cât încă simte efectul substanței anestezice să nu mestece în vederea evitării lezării țesuturilor moi
  • În cazul extracției unui dinte superior se recomandă să evitați suflarea nasului
  • În vederea evitării sângerărilor ulterioare în ziua efectuării extracției evitați clătirea gurii și nu sugeți rana
  • Începând cu data extracției curățați cu grijă și locul dintelui extras, acest lucru facilitează vindecarea rănii
  • După intervenție vă puteți alege cu o umflare facială, în vederea reducerii acesteia aplicați
  • Administrarea analgezicelor după nevoie
  • Evitați consumul produselor lactate și a băuturilor alcoolice
  • Evitați efortul fizic

Extracția chirurgicală a dinților impactați și deschiderea acestora în scopul efectuării tratamentului ortodontic

În cursul tratamentului ortodontic adesea descoperim dinți permanenți care neputând erupe, au rămas blocați în os și nu pot erupe spontan. În aceste cazuri este nevoie de deschiderea chirurgicală a acestora și – în funcție de tratamentul ortodontic – de îndepărtarea sau de aducerea acestora pe arcada dentară. În cadrul acestei intervenții îndepărtăm țesutul osos din jurul coroanei dentare și în timpul operației medicul ortodont fixează un lănțișor de aur pe coroana dentară care după închiderea plăgii rămâne vizibil în cavitatea bucală, va fi fixat de arcul ortodontic de pe dinți și – cu ajutorul forțelor cu direcție și putere corespunzătoare – treptat va fi adus în poziția necesară.

Rezecție apicală cu obturație retrogradă

Câteodată se întâmplă că și în cazul unei obturații de canal care – pe baza radiografiei – pare a fi perfect efectuată pacientul se plânge de dureri permanente, inflamații periapicale, tumefacții. De vină poate fi și o obturație de canal cu închidere marginală necorespunzătoare. În toate cazurile posibile repetăm tratamentul de canal radicular, însă există și cazuri în care acest lucru nu este posibil (cauze anatomice – curburile „S” sau “C” a rădăcinii) sau nu ar fi oportun (dintele devital este un element al unei proteze scumpe care funcționează bine). În aceste cazuri este nevoie de îndepărtarea, rezecția chirurgicală a apexului radicular.

Descrierea scurtă a intervenției:

Intervenția se efectuează cu anestezie locală. După efectuarea gingivectomiei preparăm o fereastră osoasă conform apexului radicular al dintelui respectiv și prin aceasta îndepărtăm apexul radicular împreună cu țesutul infectat care îl înconjoară. În cazul în care în urma preparării de bont obturația de canal pare a fi stabilă, rezistentă, nu mai este nevoie de o obturație retrogradă, însă în majoritatea cazurilor nu aceasta este situația. În aceste cazuri după formarea unei cavități mici obturăm canalul cu un material de obturație care induce regenerarea cementului radicular (MTA – Mineral Trioxide Aggregate). După aceasta efectuăm sutura gingiei. Firele de sutură vor fi îndepărtate după 7 zile.

 

Indicații și îngrijiri postextracționale:

  • Pentru calmarea durerii prescriem analgezice
  • Atragem atenția pacientului că atât timp cât încă simte efectul substanței anestezice să nu mestece în vederea evitării lezării țesuturilor moi
  • Umflarea facială postoperatorie se va reduce după 2-3 zile, se recomandă aplicarea compreselor reci cu gheață