Tratamente cu implanturi dentare

Tratamente cu implanturi dentare

O scurtă prezentare a implanturilor dentare:

În zilele noastre implantologia dentară a devenit o parte integrantă a tratamentelor dentare. Înlocuirea dinților edentați prin implantare a apărut odată cu medicina dentară. Până recent inserarea acestora putea fi considerată doar niște activități experimentale deoarece din cauza unor condiții biologice și patologice nelămurite aceste intervenții nu prea au putut da rezultate. Prima avansare importantă din punctul de vedere al implantologiei li s-a datorat biomaterialelor dezvoltate în a doua parte a anilor 1960. Prin implantarea, inserarea acestora în țesutul osos au prezentat o osteointegrare, adică au reușit să se integreze în țesutul osos fără să fie nevoie de un țesut conjunctiv. Din punctul de vedere al succesului de lungă durată este la fel de importantă ca țesuturile gingiei să realizeze o închidere biologică în jurul acelei părți a implantului care intră în cavitatea bucală, astfel oferindu-le protecție împotriva efectelor nocive.

Indicațiile implanturilor dentare:

Utilizarea acestora este de fapt influențată de trei factori:

  • Stabilitate funcțională mai bună, aspect estetic mai avantajos și se îmbunățeste în mod semnificativ confortul la purtare față de lucrările protetice realizate prin intervenții dentare convenționale (în cazul edentațiilor intercalate sau aflate în zona posterioară a arcadei ar fi posibilă restaurarea dinților lipsă prin soluția convențională doar prin realizarea unei proteze mobilizabile sprijinite pe o placă de bază, iar prin utilizarea implantelor este posibilă realizarea unei punți)
  • Nu este nevoie de sacrificarea substanței dentare sănătose ca în cazul lucrărilor protetice tradiționale (nu este nevoie de șlefuirea dinților aflați la marginea breșelor edentate)
  • Din cauza unor proprietăți, caracteristici anatomice, clinice dezavantajoase sau din cauza unor motive psihice pacientul nu poate purta lucrarea protetică tradițională

Contraindicațiile temporare și definitive ale implanturilor dentare:

Contraindicații temporare:

  • Contraindicații chirurgicale: boli acute, febră, tratamente anticoagulante
  • Igienă orală necorespunzătoare – însă în cadrul tratamentului poate fi motivată menținerea acesteia
  • Nu s-a terminat procesul de dezvoltare a maxilarelor (vârsta de 17-18 ani)
  • În cazul în care în zona de implantare există o inflamație acută sau subacută
  • Sarcină
  • 2 ani după iradierea maxilarelor

Contraindicații definitive:

Cauze generale:

  • Contraindicațiile generale ale intervențiilor chirurgicale
  • Dependență de alcool și tutun sau de droguri
  • Boli sistemice, stări imunodepresive

 

Cauze locale:

  • Raporturi anatomice dezavantajoase
  • Osteomielita maxilarelor
  • Boli cronice la nivelul mucoasei bucale – contraindicație relativă

Recomandări înainte de intervenție:

În prima etapă realizăm anamneza pacientului programat pentru implantare în cadrul căreia excludem contraindicațiile. În a doua etapă efectuăm un examen prin metode dentare în cadrul căruia stabilim soluțiile protetice posibile pe baza dentiției existente și pe baza parodonțiului. După aceasta examinăm proprietățile morfologice ale maxilarelor (examen bimanual). În cazul în care considerăm că intervenția poate fi efectuată, efectuăm și alte examene complementare:
Examene de laborator și examene de medicină generală (în cazul în care în anamneza generală există diferiți factori de risc/boli)

Examene radiologice:

  • efectuarea radiografiei panoramice (ortopantomogramă – OPG): obținem o imagine mai precisă a osului și a structurii acestuia care se află în locul implantului
  • Clinica noastră dispune de un aparat CT 3D de volum mai mic dezvoltat special pentru examinarea zonei cranio-cervicale cu ajutorul căruia putem obține o imagine mai precisă a zonei de interes (structură osoasă corespunzătoare, structuri anatomice vecine etc.)

Inserarea implantului Denti Needle

Implanturile needle sau implanturile în formă de ac au fost numite după diametrul lor redus.
Diametrul redus nu permite realizarea unui filet interior în partea interioară a implantului, de aceea acestea sunt întotdeauna implanturi într-o singură bucată, adică corpul implantului și bontul sunt realizate dintr-o singură bucată.

După inserarea acestora nu mai este nevoie de încă o intervenție chirurgicală, adică de deschidere, deoarece în cazul acestor implanturi închiderea gingivală va avea loc odată cu integrarea implantului.

În privința bontului aceste implanturi pot fi implanturi cu bont conic, respectiv cu bont sferic. Implantul cu bont sferic poate fi utilizat doar pentru stabilizarea protezei.

Inserarea lor este rapidă și simplă, se soldează cu traume minime, de obicei le utilizăm atunci când trebuie să restaurăm incisivi inferiori, iar spațiul între dinții restanți este prea mic sau în cazul în care creasta alveolară este subțire și nu putem – sau pacientul nu dorește – efectua o augmentare osoasă care este mai scumpă și se soldează cu mai multe traume.

Inserarea implantului Denti Eco Line

Scopul principal al implantului Denti, fiind un implant dezvoltat de maghiari și aflat în proprietatea lor, a constat în oferirea maghiarilor a unui implant de calitate înaltă care – față de implanturile străine scumpe – poate fi cumpărat la un preț accesibil.

Implantul EcoLine – adică linia economică – este asemănătoare unei rădăcini dentare, are diametre de 3.8, 4.3, 4.8 și lungimi de 9.5, 11.5, respectiv 13.5, este foarte stabil și este acoperit cu TiO2.

Pe lângă caracterul economic s-a considerat foarte importantă și calitatea, de aceea implanturile sunt fabricate de companiile germane Meisinger și Komet și de compania italiană Dess care dispun de o experiență de peste 100 de ani.

Inserarea implantului Denti Bone Level

Implantul Bone Level este unul dintre produsele premium ale companiei Dentisystem care – pe lângă elementul interior care asigură stabilitatea și de care dispun și toate celelalte implanturile Denti – mai conține o închidere conică interioară de 6° care servește închiderea ermetică a microspațiului existent între corpul implantului și bont.

Implantul dispune de bonturi speciale tip platform switching care asigură închidere gingivală bună și un aspect estetic excepțional.

De asemenea prin acest sistem există posibilitatea realizării protezei din ce în ce mai răspândite „all on four” pe patru implanturi așezate în mod corespunzător, sub numele de “Denti on 4”.

Sinus lifting: manoperă, materialul de substituție osoasă și membrana

La nivelul părților laterale ale maxilarului superior găsim adesea un os a cărui înălțime nu este corespunzătoare, adecvată pentru implantul care urmează să fie inserat.

În astfel de cazuri avem nevoie de efectuarea sinus lifting-ului, adică pentru ridicarea membranei sinusale.

Prin această tehnică putem efectua mărirea volumului substanței osoase în următorul fel: în cadrul intervenției realizăm o fereastră mică laterală în sinusul maxilar prin care – ridicând mucoasa membranei sinusale – în spațiul creat introducem materialul de substituție osoasă amestecat cu osul propriu, după care acoperim toate acestea cu o membrană resorbabilă de colagen fixată cu microșuruburi și în final închidem lamboul.

În timpul osteogenezei între granulele materialului de substituție osoasă se formează un os propriu care înconjoară aceste granule și după o perioadă de integrare de 6-9 luni va putea suporta presiunea masticatorie.

Această intervenție este avantajoasă în cazul în care la nivelul maxilarului superior există multe breșe edentate și nu există o substanță osoasă adecvată pentru inserarea implanturilor. În acest caz prin utilizarea metodelor de restaurare convenționale am putea realiza doar o proteză sprijinită pe placă care – în funcție de tipul protezei – ar acoperi o parte a regiunii palatinale sau chiar și întregul palat ceea ce nu este prea plăcut pentru pacient deoarece din cauza acoperirii parțiale a mugurilor gustative nu va simte gusturile și va rămâne mai puțin loc pentru limbă ceea ce la început rezultă în dificultăți de vorbire. Dezavantajul intervenției constă în aceea că în cazul sinusitei cronice și în cazul în care s-a efectuat o intervenție chirurgicală la nivelul sinusului maxilar procedura nu poate fi efectuată.

Augmentarea și regularizarea crestei alveolare atrofiate, per breșă edentată: manoperă, material de substituție osoasă, membrana și șuruburile de fixare

După pierderea unor dinți procesul alveolar se poate subția sau dimensiunea verticală a acestuia se poate micșora așa de tare, încât țesutul osos rămas nu mai permite tratamentul cu implanturi dentare sau îl face foarte dificilă. În anul următor celui în care a avut loc pierderea dinților va avea loc o atrofie osoasă accelerată care după primul an se va reduce, însă în cazul în care timp de 5 ani nu va avea loc înlocuirea dinților lipsă prin implanturi, putem experimenta o rezorbție osoasă atât de intensă, încât inserarea implanturilor nu va mai fi posibilă. În aceste cazuri înlocuirea dinților lipsă poate avea loc cu ajutorul unor materiale bioactive sau țesutului osos autolog, în caz contrar șansa de supraviețuire a implanturilor se reduce, iar realizarea protezei devine dificilă. În funcție de direcția rezorbției osoase va fi nevoie de augmentare orizontală sau verticală pentru restaurarea țesutului osos lipsă. În acest caz osul trebuie îngroșat sau înălțat pentru obținerea unei cantități corespunzătoare de țesut osos pentru efectuarea tratamentului cu implanturi. În cadrul adiției osoase – care poate avea loc odată cu inserarea implanturilor în cazul în care există o substanță osoasă adecvată pentru asigurarea stabilității primare a implantului, sau separat – amestecul de material de substituție osoasă și de os propriu îl fixăm pe os cu ajutorul unei membrane resorbabile sau neresorbabile și cu ajutorul șuruburilor, iar acesta va forma scheletul inițial al osului care se va forma în timpul osteogenezei. Osteogeneza durează 6-9 luni, în această perioadă implantul nu poate fi solicitat.

Augmentarea gingiei atașate

Se poate întâmpla că după deschiderea implantului nu mai există o cantitate suficientă de gingie atașată în jurul implantului care ar fi necesară pentru inserția epitelială. Există cazuri în care descoperim lipsa gingiei atașate în zona coletului dentar al dinților existenți. În aceste cazuri este de asemenea necesară regenerarea, augmentarea gingiei cheratinizate lipsă. Pentru efectuarea acestei intervenții putem alege dintre două posibilități: pentru remedierea defectului putem folosi țesuturi animale sterilizate și liofilizate (Geistlich-Mucograft) sau putem obține țesut conjunctiv din regiunea palatinală.

Prima metodă, care este mai simplă deoarece avem doar o singură zonă chirurgicală, constă în aceea că inserăm matrice de colagen (de ex. Mucograft) care se hrănește din gingia cheratinizată înconjurătoare și din periostul de sub aceasta și devine populat de celulele zonei învecinate, transformându-se în gingie cheratinizată. Dezavantajul acesteia constă în aceea că nu este adecvată pentru îngroșarea gingiei.

A doua posibilitate o reprezintă obținerea țesutului conjunctiv din regiunea palatinală a pacientului care va fi suturat în locul dorit. Dezavantajul acestei metode constă în aceea că pacientul se va alege cu două răni în cavitatea bucală care la început pot îngreuna consumul alimentelor.

Obținere A-PRF (matrice de fibrină) din sânge propriu, prin centrifugare

PRF de fapt înseamnă o plasmă bogată în trombocite, în engleză PRP (Platelet-Rich Plasma). În cadrul procedurii în prima etapă extragem sânge de la pacient din care putem obține PRF după centrifugări și sedimentări multiple. Fiind inserat în plagă, PRF facilitează, accelerează vindecarea acesteia și va contribui la îmbunătățirea calității osului nou, regenerat. În primul rând îl utilizăm la elevația mucoasei sinusului maxilar împreună cu bioceramie utilizată pentru adiție osoasă, însă se mai folosește și pentru augmentarea crestei alveolare atrofiate, precum și pentru augmentare osoasă după extracții pentru a preveni resorbția osului alveolar.