Tratamentul bolilor parodontale

Tratamentul bolilor parodontale

Detartraj și sablare Air Flow per maxilar

Ce este tartrul dentar?

Tartrul dentar este de fapt placa bacteriană mineralizată. În cazul în care nu se îndepărtează placa bacteriană în mod corespunzător, cu timpul pe suprafața respectivă se va forma tartrul prin depunerea în placa bacteriană a cristalelor de minerale din salivă. Tartrul format se lipește de suprafața dinților atât de puternic, încât nu mai poate fi îndepărtat cu ajutorul periuței de dinți.

 

 

Cel mai adesea tartrul se depune pe suprafața fețelor linguale ale dinților frontali inferiori și suprafața fețelor vestibulare ale dinților laterali superiori deoarece aici se găsesc canalele excretoare ale glandelor salivare. Culoarea tartrului i se datorează pigmentului provenit din produsele metabolice ale bacteriilor, hemoglobinei și diferiților pigmenți din alimentație (cofeină, nicotină etc.). Tartrul are două poziții: tartru supragingival – bine vizibil, în timp generează boli gingivale și boli ale parodonțiului. Deoarece suprafața acestuia este dură nu poate fi curățată și prin urmare se depun din ce în ce mai multe bacterii. – tartru subgingival – este vizibil doar prin intermediul unor instrumente speciale, poate fi detectat prin palpare la nivelul pungii gingivale, are o suprafață dură. În cazul existenței unui parodonțiu sănăstoas acest tip de tartru nu se formează.

De ce este important detartrajul?

  • Tartrul dentar irită gingia și generează inflamație, boli parodontale și cu timpul duce la distrucție osoasă parodontală, mobilitatea și pierderea dinților.
  • Nu este estetic și poate cauza respirație urât mirositoare.

Chiuretaj în câmp închis, cu anestezie, per dinte

O scurtă descriere a bolilor parodontale și a intervenției:

Spațiul existent între marginea gingivală liberă și joncțiunea dento-gingivală se numește șanț gingival sau sulcus a cărui adâncime este între 0,5 – 2 mm. Șanțul gingival patologic, adânc se numește pungă gingivală. În aceste cazuri joncțiunea dento-gingivală dispare, adică gingia nu se mai lipește de coletul dentar, iar prin urmă bacteriile se pot plimba liber și își încep activitățile distructive. În adâncul pungii se declanșează un proces inflamator și se depune placă bacteriană și tartru asigurând un mediu de cultură pentru bacterii. Prin chiuretajul în câmp închis îndepărtăm tartrul, placa bacteriană și rămășițele de țesut infectate existente în această pungă cu ajutorul unor instrumente speciale: ne străduim să realizăm o suprafață radiculară cât mai netedă. Gingia – care nu mai este inflamată – se poate lipi de suprafața radiculară netedă, protejând astfel parodonțiul împotriva unei noi invazii ale bacteriilor

Indicații postoperatorii:

  • Igienă orală impecabilă – în caz contrar tratamentul nu va avea rezultate

Chiuretaj în câmp deschis, intervenție chirurgicală, per maxilar

În cazul pungilor parodontale adânci, profunde curățarea și netezirea suprafețelor radiculare, precum și îndepărtarea peretelui pungii cu modificări patologice sunt absolut necesare pentru vindecare. În aceste cazuri în cadrul unei intervenții chirurgicale efectuăm curățarea suprafețelor radiculare, netezirea eventuală a neregularităților la nivelul osului, închiderea plăgii, asigurând protecția acesteia prin aplicarea unui pansament din ciment. Acest ciment va rămâne pe plagă timp de două săptămâni, oferindu-i protecție.

Desființarea pungii osoase prin regenerare osoasă ghidată (GBR)

În unele pungi osoase profunde este posibilă regenerarea fibrelor periodontale care fixează dintele în procesul alveolar în cazul unui parodonțiu sănătos, a cementului radicular și a țesutului osos pierdut prin eliminarea țesutului conjunctiv și epitelial.

În cazul unei boli parodontale există o luptă mare între țesuturile care înconjoară dintele pentru umplerea spațiului format.

În cadrul acestei lupte cementul radicular care asigură sprijinirea dintelui, fibrele parodontale și osul alveolar vor fi învinși de către țesutul conjunctiv și epitelial existent în gingie. Pentru eliminarea chirurgicală a acestor țesuturi este de ajuns să fixăm o membrană neresorbabilă pe coletul dentar, astfel se declanșează regenerarea țesuturilor parodontale. După îndepărtarea membranei (cel curând cu 6 săptămâni de la intervenție) țesuturile care se află la începutul perioadei de maturizare pot deja asugura o protecție adecvată în lupta împotriva țesuturilor moi.

Emdogain-ul (matricea proteică a smalțului) dezvoltat recent poate contribui la regenerare, însă crește în mod semnificativ cheltuielile intervenției.

După intervenția chirurgicală pentru o perioadă de trei săptămâni acoperim lamboul cu ciment parodontal pentru protejarea plăgii.